sâmbătă, 4 decembrie 2010

Can't stop the rain


   Once upon a time,there was a little girl…and that little girl use to believe that life is a beautiful thing,and she believed in all kind of things like unicorns,happiness,prince charming and love.But meanwhile,something happened and that little girl stop easily believe in those things,and that something is called life and time…
     A trecut mult timp de cand ea se cuibarea noapte de noapte in bratele bunicului ei,asteptand cu greu sosirea intunericului pentru a afla prin ce aventuri si peripetii au mai trecut personajele ei preferate,cu ce zmei si balauri s-au mai luptat,dar mai ales cine a salvat printesa cea frumoasa din bratele raufacatorilor.Din pacate,ea a aflat cu timpul ca binele nu triumfa intotdeauna,dar indiferent de situatie trebuie sa inveti sa mergi mai departe intotdeauna,de preferat cu capul sus si zambetul pe buze,pentru ca rasul este ca un stergator de parbrize….desi nu poate opri ploaia,iti permite sa iti vezi de drum in continuare.
   Cu trecerea timpului,ea a aflat si ca dragostea nu este ca in basme.Din pacate,dragostea nu este indeajuns…desi doua persoane tin foarte mult una la cealalta,pot fi anumite lucruri ce te impiedica sa iti urmezi calea alaturi de aceea persoana.Dar ce faci cand acele lucruri nu tin de tine?Asta este cel mai greu,cand stii ca oricat de mult ai lupta si oricat ai incerca,sunt acele prapastii care nu iti permit sa ajungi de cealalta parte,oricat de mult ti-ai dori sa le sari,dar saltul nu este indeajuns de mare si ai putea sa cazi.Au incercat sa construiasca un pod,dar si-au dat seama ca este posibil ca o data ajungi de partea cealalta este posibil sa aleaga drumuri diferite…dar poate ca asa a fost sa fie,sau nu a fost sa fie.Sa il numim destin?viata?sau poate karma…indiferent de ce numele pe care l-ar purta,este cam acelasi lucru,are acelasi inteles indiferent de denumire,indiferent de zi,de ora,sau de vremea de afara.
 You see,life is a crazy thing.there’ll be good times and there’ll bad times,and everything between and I don’t know which way it’s gonna go.And if it’s gonna be a rainy day there’s nothing we can do to make it change.We can pray for sunny weather,but that won’t stop the rain.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Losses..


Am invatzat ca in viata nu poti sa doar sa castigi,si ca pierderile sunt mai dese decat castigurile.Asa si?
n-am sa uit clipele fericite,pentru ca au fost si pentru asta iti multumesc,am sa zambesc pentru ca s-au intamplat si am sa regret ca s-au terminat,dar karma,se mai intampla.orice inceput are si un sfarsit,oricat de mult mi-ar placea sau nu treaba asta.
    Fiecare cantec are un pasaj final,o parte de sfarsit.fie ca dispare treptat sau dintr-o data.dar este acesta un motiv pentru a nu te bucura de muzica?
    Eu am sa ma bucur de muzica.si nu numai.am sa profit de fiecare oportunitate iesita in cale,o sa rad si o sa simt bine in fiecare secunda a fiecarei zile,o sa citesc,o sa studiez,o sa vad filme,o sa ma plimb si o sa vad apusuri si o sa vanez stele cazatoare.de ce?pentru ca pot si pentru ca merit absolut tot ce e mai bun de la viata.pentru ca atunci cand viata imi da lamai,eu le voi transforma in limonada.
   Nu am sa ma uit cu tristete in trecut,pentru ca a trecut...si nici nu am sa ma ingrijorez pentru viitor,pentru ca este inca departe.am sa traiesc in prezent si am sa il fac atat de frumos incat sa merite sa mi-l amintesc.

vineri, 1 octombrie 2010

Ziua de maine..

Oamenii se gandesc mereu la ziua de maine.In fiecare zi.Si numai la ziua de maine.din aceasta cauza nu sesizeaza un mic detaliu,cum ar fi ziua de astazi.Nu sesizeaza prezentul.Traiesc mereu cu ziua de maine,iar cand acest "maine" devine realitate,cand ceasul masoara un anumit numar de ore si-i transporta in acel "maine",atunci nu-i mai acorda nici o atentie,fiinda urmaresc,ca nebunii,urmatoarea zi de maine.Se scurg pe langa ei evenimentele, ii depasescproblemele, pretutindeni se intampla ceva.Ei insa nu pot vedea acest lucru,nu vad,nu reusesc sa-si concentreze atentia, fiindca atentia lor este in intregime canalizata pe viitor.daca as scrie monografie vremurilor noastre,i-as pune titlul "oameni fara prezent".In aceste conditii,omul isi observa prezentul pe patul de moarte,cand aude din gura unui medic oarecare ca pentru el nu mai exista "maine".Din pacate, acest prezent este putin atractiv.Si cu acest happy end la sfarsit,lungul film al fiintelor bipide,lipsite de penaj,dar impovarate de nebunia goanei dupa ziua de maine.

luni, 20 septembrie 2010

Cause I'm a special ordinary girl..

   Dupa o zi lunga si dificila,o conversatie cu un bun prieten m-a facut sa realizez ca sunt o persoana speciala.De ce?Asta ar fi simplu de spus...pentru ca infrunt greutatile cu zambetul pe buze.pentru ca imi place sa rad cu pofta de fiecare data cand am ocazia.pentru ca imi place sa ma bucur de lucrurile marunte.pentru ca,desi imi place ninsoare si iubesc apusurile,ador sa ma plimb prin ploaie.pentru ca imi place sa ma plimb indiferent de anotimp si sa ascult muzica.pentru ca pierd noptile pe cine stie unde,dar a doua zi sunt in stare sa fiu fresh si facandu-mi treaba cu usurinta.pentru ca sunt incapatanata si ambitioasa.pentru ca nu imi place sa mi se spuna ce trebuie sa fac.pentru ca sunt independenta.pentru ca imi place cola light cu gheata si lamaie.pentru ca ador iarna si sarbatorile de iarna.pentru ca imi place sa impodobesc bradul de Craciun cu prietenii si sa stau culcata sub brad cu o ciocolata calda,si sa ma uit la beculete.pentru ca imi place sa fac cumparaturi si imi place sa fac cadouri prietenilor,cu sau fara motiv.pentru ca am o mie de ganduri si idei pe secunda.pentru ca imi plac focurile de tabara.pentru ca imi pun dorinte de fiecare data cand vad o stea cazatoare.pentru ca imi plac baloanele de sapun si fluturii.pentru ca am mai multe esarfe si parfumuri decat oricare alta persoana normala.pentru ca imi place sa calatoresc,sa vizitez si sa citesc.pentru ca las orice activittate pe care o fac in momentul in care ma suna un prieten si imi spune ca are nevoie de mine.pentru ca stiu sa ascult si sa dau sfaturi.pentru ca lumea se poate baza pe mine.pentru ca sunt sincera.pentru ca sunt spontana.pentru ca imi plac plecarile spontane.pentru ca imi urmez visurile si imi place arta.pentru ca imi doresc,sper si visez.pentru ca rad,indiferent daca ma simt bine sau rau.pentru ca sunt mica si draguta...pentru toate astea si altele sunt o persoana speciala..dar sunt speciala pentru ca sunt eu si nu incerc sa pacalesc pe nimeni cum ca as fi altcineva in afara de ceea ce sunt.

Sometimes I'm Lazy, I get bored.
I get scared, I feel ignored
I feel happy, I get silly
I choke on my own words
I make wishes, I have dreams
But I still want to believe

luni, 6 septembrie 2010

Safrsitul unei parti frumoase..

Imi amintesc si acum de parca ar fi fost ieri…inceputul liceului.desi era o zi de toamna,cu frunzele cazute,era o zi fierbinte cu soare arzator,dar o zi semnificativa..elevi de toate tipurile isi gaseau drumul spre scoala,dar pentru noi era o zi speciala.incepeam liceul,urmand sa fie 4 ani frumosi in care sa ne consumam adolescenta in cele mai frumoase,inutile,dramatice sau nu moduri.tin minte fetele celor din jur:teama,emotie,confuzie,naivitate...toate ascunse sub un zambet timid.
Nici nu imi pot da seama cand a trecut primul an de liceu.nimanui nu ii ardea de invatzat,toti vroiau sa isi faca prieteni noi,sa se distreze,sa simta frumusetea liceului despre care toata lumea vorbea cu melancolie..cred ca toti isi pot aminti vorbele bunicilor ce ne spuneau ca anii de liceu sunt cei mai frumosi ani din viata unui om si ca ar trebui sa profitam din plin de ei,sau de vorbele fratelui mai mare care spune zambind sa ramanem cat mai mult in liceu si sa nu
nu e grabim sa trecem mai departe.
Din pacate,orice inceput are si un sfarsit.sfarsitul este aproape si privesc in urma cu melancolie,gandidu-ma unde au trecut 4 ani din viata mea?am facut cu adevarat ceva important in acesti ani?nu stiu.imi aduc aminte de glumele colegilor,sau de perlele scoase in timp ce un profesor ne asculta…sau de pariurile cu bogdan.cata minte sa ai sa faci un pariu asupra profei de desen,care o nimereste primul in varful chipiei ce o purta cu atata drag de fiecare data cand venea la orele noastre,parca stia ca va urma ceva…nu vom mai putea simti bataile intense ale inimii cand profesorul deschidea catalogul,nu vom mai simti niciodata teama de a fi scosi la tabla de catre profa de Latina,sau de profa de mate de care toata lumea se speria,nu ne vom mai putea amuza niciodata de proful de religie,dar ne vom aminti cu drag de profa de engleza care nici nu lasa catalogul din mana si trecea pe langa noi spunand cuvantul ei magic “Homework???”..homework…SOMEONE…
Nu vom mai putea povesti cu profa de italiana si sa aflam toate barfele noi,sau sa radem subtil cand spune “vai,mi-e rau!”…nu ne vom mai simti ofensati de fiecare data cand profa de biologie arunca ironic cuvinte la adresa noastra…vom uita posibil glumele adresate intre noi,alergaturile prin clasa,sau vom privi melancolic in trecut de fiecare data cand aruncam cu pungi cu apa in cei care treceau pe straduta scolii,sau cand am pictat clasa cu ketchup si pe urma am fost nevoiti sa o renovam…
O sa ni-l amintim cu drag pe Edy,desi in unele momente scotea lumea din sarite cu dragostea lui de a vorbi neincetat si vom rade de clipa in care a rupt usa si la momentul actual facem glume cu banii pentru usa.
Ne vom aminti cu drag de dirigul nostru de vis care de fiecare data cand avea ocazia repeta cu patima “domne,uite care-i treaba”….la fel cum ne vom aminti de tanti doina care ne punea ori de cate ori avea ocazia sa stam pe la poarta liceul pana la pauza,sau ne puneam sa ocolim toata scoala,asa cum ne vom aminti si de tanti steli cu vocea ei suava…
Clipe si intamplari au fost multe,unele placuta altele mai putin placute…
Nu putem realize cand a trecut timpul…din micutii oameni care eram in clasa a noua am devenit niste proaspat adulti,care cu putin in urma isi asteptau cu nerabdare majoratele si dupa nu puteau realiza cand au trecut asa de repede?prima dragoste,prima deceptie….cum vom putea spune la revedere?cum putem accepta ca a venit in sfarsit clipa in care trebuie sa ne luam viata in piept,sa ne despartim,fiecare sa porneasca pe drumul lui si nu vom stii niciodata daca drumurile noastre se vor intalni vreodata???

Petreceri timiditate, inceput,suferinta fotografie, ramas-bun,
Disperare, hohote de ras, politie, rasarit, metrou,
Prietenie, plaja, foc, dragoste, putere, tinerete, fum,
Iubire, amintire, val, nepasare, lupta
pahar, tigara, camin, speranta, asternut,
Betie, cantec, ignoranta, ruscas, nisip, gara de nord,
Carte de munca, libertate, urlet, rana,
Scarba, mila, lasitate, orgoliu, furie, nedreptate,
Mizerie, otrava, rautate, violenta, sange.
Succes, povara, somnifer, avutie, aer, secunda, ger,
Invidie,nerabdare, goana, depresie, mal,orgasm,ideal
Delfini, lumina, orizont, liniste, furtuna, despartire, somn,
Albastru, cersetor, destin, ratacire, suflet, coroana, chin,
Uitare, lacrima, copil, oboseala, tremur, prevestrire, har,
Speranta, judecata, scrum,
Asteptare, zambet, credinta, drum,
Destertaciune, stele, foc,intuneric, inger, nemurire, nimic,
Calatorie, univers, molecula, dor, infinït…

Toate astea au fost in viata noastra de adolescenti si sper sa mai avem parte de astfel de emotii si sentimente….

sâmbătă, 4 septembrie 2010

Suntem ceea ce facem

Vorbim intotdespre ce vrem,ce intentionam.acestea sunt visuri si dorinte si nu au mare valoare pentru schimbare dispozitiei.nu suntem ceea ce gandim,sau ceea ce zicem,sau felul in care ne simtim.suntem ceea ce facem.invers,cand judecam oamenii nu trebuie sa dam atentie lucrurilor pe care le promit,ci felului in care se poarta.aceasta regula simpla ar putea preveni o mare parte din durerea si neintelegerea care afecteaza relatiile umane.cand toate au fost spuse si facute,sunt mai mult spuse decat facute.ne inecam in cuvinte,dintre care multe se dovedesc a fi minciuni pe care ni le spunem noua sau le spunem celorlati.de cate ori trebuie sa ne simtim tradati si surprinsi de lipsa de legatura dintre cuvintele si faptele oamenilor pana sa invatam sa acordam mai multa atentie ultimelor decat primelor?cele mai multe dureri din viata sunt rezultatul ignorarii adevarului ca purtarea din trecut este cea mai de incredere a prezicerii a purtarii din viitor.
Dovedim curaj in nenumarate feluri marunte in care ne indeplinim obligatiile sau incercam lucruri noi care ne-ar putea imbunatati viata.multi dintre noi se tem de riscuri si prefera lucrurile terne,previzibile si care se repeta.aceasta explica senzatia coplesitoare de plictiseala care este o caracteristica definitorie a epocii noastre.incercarile frenetice de a depasi acest ennui iau forma setei de distractie si de stimulare care este,la urma urmei,lipsita de sens.

joi, 2 septembrie 2010

Ultima noapte a saruturilor pe ascuns...

Alcool?Fum?sticle goale batute de vant tipand printr-un mod,praful si atomii prietenilor care s-au nascut in noaptea aia?niste frunze si alune in boluri argintii...trupuri obosite,triste si melancolice,bete si invizibile inca mai bat din palme pe ritmuri latino...scaune deranjate si doi,trei strigoi se distreaza printre ele...
Vantul culege ganduri din tot orasul,de la fiecare inima si le canta noaptea urmatoare printre impresii si amintiri.
Cimentul cald se gandeste la ploaie,mancarea rece asteapta inca o melodie si copacii se inclina de somn.Printre noi toti un murmur purpuriu naste emotii, imbratisari si regrete,lacrimi in ochi si multa oboseala,pantofi ce strang puternic sau tocuri rupte,bluze vaporoase si nostalgice.
Ultima fila a jurnalului am rupt-o.Nu exista sfarsit.Un zambet pe colt de pagina ca un suras de luna imi aminteste de intunericul placut ce ma desparte de el.
Ritmul agitat al vazduhului,durerea despartirii si mult,mult praf.Boxe obosite,fete palide,pastile pe o margine de masa?
Peisaj sumbru si urat.Inimi frante,dar vesele,fete vesele,dar triste,iubiri proaspat nascute si parfumuri scumpe,ochi lacrimand de tristete si bucurie in acelasi timp si teama pentru viitor.
Ne iubim iarasi de un milion de ori pe minut si radem haotic de momentele in care ne uram de atatea ori pe secunda.Timpul mi-e martor al suferintelor si al viselor.Un vis implinit?O inima transparenta amestecata in culori calde de voal fin?
Printre raze si crini imperili pasim pe un covor si ne tinem de mana rememorand la nesfarsit noaptea unui amor si a ultimelor saruturi si a unui vis sfarsit in noaptea rece o data pentru totdeauna!

Cel mai...

Cel mai puternic om din lume este acela care poate merge mai departe
atunci cand toate fiintele dragi s-au stins din viata.

Cel mai slab om din lume este cel care renunta la tot cand mai are un singur pas de facut
pana la malul implinirii.

Cel mai trist om din lume este acela care plange tristetea altora.

Cel mai vesel om din lume este acela ce rade cand toti au inceput sa planga.

Cel mai urat om din lume este acela care se uita in oglinda ochilor altuia
si vede cum ura i-a descompus chipul interior.

Cel mai frumos om din lume este acela care se uita in oglinda ochilor altuia
si vede cum iubirea i-a inflorit chipul interior.

Cel mai bolnav om din lume este acela ce si-a rastignit iubirea pe crucea
indiferentei altuia.

Cel mai sanatos om din lume este acela al carui suflet nu are nici o rana cicatrizata.

Cel mai nefericit om din lume este cel care isi plimba singuratatea prin lume.

Cel mai fericit om din lume este acela ce isi gaseste sufletul pereche
si traieste toata viata alaturi de el.

Cel mai bogat om din lume este acela care primeste iubire de oriunde priveste.

Cel mai sarac om din lume este acela care cerseste iubirea la coltul sperantei.

Cel mai optimist om din lume este acela care are puterea sa zambeasca cand pe
mormantul celui iubit a fost asternuta intaia floare.

Cel mai pesimist om din lume este acela ce crede ca totul se
va sfarsi dupa moartea sa.

Cel mai tacut om din lume este acela care si-a sudat buzele
cu tacerea asurzitoare.

Cel mai galagios om din lume este acela care-ti zgarie urechea cu soaptele-i prefacute.

Cel mai linistit om din lume este cel ce si-a topit temerile in galaxii indepartate.

Cel mai nelinistit om din lume este cel care si-a investit energiile in averea efemera.

Cel mai prost om din lume este acela care nu isi poate da seama ca este prost.

Cel mai destept om din lume este acela care nu-si dezvaluie secretele fiindca e constient
ca altii nu sunt pregatiti pentru ideile sale.

Cel mai zgarcit om din lume este acela care isi pastreaza unghiile taiate
de frica sa nu i le roada soarecii.

Cel mai generos om din lume este acela care jupoaie pielea de pe el
sa o puna in locul arsurii unui alt semen de al sau.

Cel mai temator om din lume este cel caruia ii este frica de umbra gandurilor sale.

Cel mai curajos om din lume este cel care vrea sa isi vada moartea cu ochii.

Cel mai norocos om din lume este cel care il are pe Dumnezeu in abisurile de lumina
ale sufletului sau etern.

Cel mai ghinionist om din lume este cel care umbreste totul cu necredinta sa.

Cel mai inconstient om din lume este cel pentru care suferinta nu are nici un sens.

Cel mai constient om din lume este cel care si-a ingropat demult maldarul de iluzii.

Cel mai imperfect om din lume este acela ce se considera perfect.

Cel mai neajutorat om din lume este acela care e paralizat in neputinta.

Cel mai dragalas om din lume este puiul de om.

Cel mai confuz om din lume este acela care nu crede nici in moarte
dar nici in viata.

Cel mai inocent om din lume este cel golit de ganduri.

Cel mai visator om din lume este acela pentru care in fiecare noapte ploua cu stele.

Cel mai sublim om din lume este cea care ne-a dat nastere.

Cel mai poetic om din lume este cel care descrie eternitatea pe patul de moarte.

Cel mai indragostit om din lume este cel care isi pune viata in mainile iubitei.

Cel mai patimas om din lume este cel care musca cu dorinta din atingerea rasfranta in noapte.

Cel mai enigmatic om din lume este cel care ascunde sute de lacrimi dupa un zambet suav.

Cel mai creativ om din lume este cel care-si poate transforma suferinta intr-o arta.

Cel mai colorat om din lume este cel care are amprentat pe seninul sufletului
un curcubeu de speranta.

Putin sau mai mult din fiecare cel mai .... om din lume traieste sau moare in planeta inimii noastre.

marți, 31 august 2010

Realitate?


Stau si privesc spre orizontul indepartat. Visez ca vad corabii apropiindu-se, visez ca vad viitorul, la brat cu trecutul navigand pe intinsa mare a timpului. Imensitatea timpului ma face sa ma simt mica, umbra Pamantului ma orbeste. Sunt doar o furnica intr-un musuroi pe care il numim realitate. Realitatea cui? Realitatea colectiva am tinde sa zicem. Dar este oare realitatea asta colectiva? Nu. Eu am realitatea mea, iar tu o ai pe a ta. Dar de ce realitatea mea nu e si a ta? Tu ai alte pareri, alte idei, alte principii, alte convingeri. Realitatea mea difera de a ta pentru ca si eu sunt diferita de tine. Dar nu traim in aceeasi lume? Ba da. Si cu toate astea, o percepem diferit.